sábado, 21 de agosto de 2010

Emanuela y Randy

Nuestra historia empezó hace 2 años, un 28 de junio por la madrugada cuando los dos estábamos aburridos en nuestras casas y buscábamos en internet algo con que entretenernos… estábamos los dos conectados en mIrc (cosa que ninguno hacia muy a menudo) y Randy empezó a hablarme, tuvimos una conversación agradable, hicimos cambio de correos y claro esta esa misma noche hemos seguido hablando mas por el MSN. A partir de esa noche hemos empezado a hablar casi todos los días horas y horas, el acabando de llegar del trabajo directamente se conectaba, yo me quedaba hasta las 5-6 de la mañana despierta, desde las 2 de la tarde la hora de España hasta en la madrugada casi sin pausas, muchísimas horas de hablar por teléfono, chateo y video conferencias .


A veces la distancia nos hacia ser negativos, pensando que seria demasiado dificil estar juntos, casi casi tirando por la borda la relación porque no veíamos el día en el que nos encontraríamos, como lo tomarían nuestros padres, y si mis padres no estarán de acuerdo o no me dejarían ir a conocerle…etc. hasta un día que me he puesto a hablar con mis padres seriamente y les dije “estéis o no estéis de acuerdo, tarde o temprano yo voy a ir a conocer a ese chico, trabajare y conseguiré el dinero para ir”(quería conocerle pase lo que pase aunque eso no hubiera resultado en una relación seria, quería conocerlo aunque fuese solo para tenerlo como amigo, sentía que valía la pena arriesgarse, hacer ese viaje para conocerle). A partir de ahí mis padres empezaron a apoyarme y a ayudarme para poder conocer a mi moreno, a los pocos meses yo ya viaje a Dominicana , llegue mucho menos nerviosa de lo que me esperaba y en la salida del aeropuerto había un montón de morenos y morenas pero en cuanto conseguí ver algo de gente Randy fue lo primero que me salto a la vista, fue como levantar la mirada del suelo y encontrarme con su mirada. Estuvimos a penas una semana juntos, pero esa semana siempre la recordaremos como las vacaciones mas bonitas de nuestras vidas.

Al estar yo en España empezamos a buscar todas las maneras posibles de poder reunirnos de nuevo, queremos vivir en España pero para eso hay que pasar por un proceso mas o menos largo así que empezamos a planearlo todo, como mi vuelta a RD, casarnos y empezar con todo el papeleo. Gracias a Dios yo ya estoy en RD casi yéndome de vuelta a España, estamos felizmente casados y el papeleo esta en marcha.

Lo único que yo quiero ver o al menos tenerlo señalado en el calendario ya, es el día en el que mi amor viajara a mi, a nuestra casa, para estar juntos para siempre. Deseo que llegue ese día en el que yo tenga que ir a recogerlo en el aeropuerto muy nerviosa y a punto de q me de un hamacuco por la alegría jejejeje. Ese día llegara en unos meses pero llegara ¡!!!!^_^

Este es un pequeño resumen de nuestra historia de amor…

Emanuela y Randy







domingo, 8 de agosto de 2010

El amor...

❤Iubirea!!!ce stim noi despre iubire?cu totii credem ca e doar un joc al vietii, putini sunt insa cei ce stiu adevarata definitie a iubirii ce cuprinde RESPECT unul fata de celelalt,INTELEGERE si INCREDERE ... Iubeşti pentru că pur şi simplu nu te poţi abţine să n-o faci dar nu este suficient să iubeşti, este necesar ca această iubire să fie primită, acceptată şi chiar amplificată de celălalt... Tot ce stim despre iubire este ca iubirea e totul, nu exista in viata decat o singura fericire : sa iubesti si sa fii iubit... Cand iubesti, esti plin de fericire, orice lucru marunt este un motiv de bucurie pentru tine, cand nu poti iubi, nu poti fi fericit, bucuria urmeaza pretutindeni iubirea... Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete... Sentimentul de a fi iubit foarte mult de cineva iti da putere; sa iubesti foarte mult pe cineva iti da curaj... Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta... Iubirea adevarata este eterna, infinita, Dragostea este pura, nu foloseste demonstratii mereu este noua si unica... Dragostea este precum cantatul la pian, mai intai trebuie sa inveti sa canti dupa reguli, iar apoi trebuie sa uiti toate regulile si sa canti din inima... Unde exista dragoste, exista viata, vei realiza cand vei privi asupa vietii tale ca momentele in care traesti cu adevarat sunt acelea in care faci lucruri in spiritul dragostei... Nu poti forta pe cineva sa te iubeasca, poti fi doar cineva demn de a fi iubit, restul e in sarcina celuilalt de a intelege cat meriti... Iubirea este sentimentul cel mai pur, sentimentul care inalta spre cei mai inalti nori si poate aduce cele mai fericite momente din viata unui om , sa ai parte de iubire inseamna sa traiesti cu adevarat, se spune ca a iubi inseamna a trai si ca un om care nu a iubit niciodata nu a trait si este adevarat pentru ca iubirea te face sa vezi partea frumoasa a vietii, te face sa traiesti cu adevarat, sa vezi tot ce este minunat in jur, sa simti vibratiile sentimentului atat de cald, a iubi este ceva magnific este ceva ce se intalneste o data in viata si atunci este pentru totdeauna❤

lunes, 2 de agosto de 2010

Lagrimas...

O lacrima insumeaza o infinitate de lacrimi mai mici si naste un refren dureros, cel al regretului... Sunt mai multe feluri de lacrimi:lacrimi de durere, asemenea stropilor de roua din diminetzile de vara care apleaca firul plapand de iarba sub greutatea lor, lacrimile copilariei, care se topesc inainte de a se forma in imbratzisarea mamei, lacrimile adolescentzei, nestatornice ca sufletul, lacrimile mature, impovarate de propria lor raspundere, lacrimile bucuriei, care contopindu-se cu zambetul intretzin speranta, lacrimile de dor, a caror chemare renaste magia, lacrimile-virtute care rabda ingaduitoare, intovarasindu-se cu timpul, lacrimile... Aceste lacrimi ne-au fost prezentate macar o data de-a lungul vietzii de oameni, intamplari, destin...La fiecare dintre noi, lacrimile ne-au brazdat fatza macar cateva secunde .O lacrima rostogolindu-se pe obrazul cuiva e un privilegiu. Plangi, bucura-te de ele,lacrimi nu primesc decat sufletele sincere!

sábado, 24 de julio de 2010

Vremuri râvnite...



Eram copil, când limba mieilor înţelegeam
Şi îmi păreau cele mai scumpe păpuşi vii din lume,
Erau vacanţe lungi cu saci de amintiri de neuitat
Puşi la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăţie.

Era pe vemea copilăriei mele,
Atât de ieftină şi des găsită bucuria
Şi-mi amintesc cât de săraci eram,
Că o păpuşă din zdremţe de aveam,
Mă lăudam copilăros la toţi copiii.
Acum nepoţii noştri au de toate
Mă bate Dumnezeu să mint,
Dar tot mai des îi paşte nemulţumirea, plictiseala
Şi libertatea o înţeleg greşit.

Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
Umblam desculţă, plouată şi dezbrăcată ca să mă călesc,
mă sfătuiau părinţii
Eram sănătoasă şi fericită alături de copiii din vecini
Cu care de când mă ştiu m-aveam ca cu fraţii.

Părinţii noştri erau prieteni buni
Şi se-ajutau la orice trebuşoară gratis,
Iar ale noastre mame, una pe alta se învăţau
Cum să gătească ieftin, sănătos, mâncăruri naturale,
Ca ciorba de salată păsărească.

Iar cerul ziua pe-atunci era mult mai albastru ca acum
Şi păsări mii brăzdau cu zborul lor văzduhul primitor,
Azi tot mai des aud doar croncănit de ciori,
Iar după fluturii ce m-alergau prin luncă, mă cuprinde dorul.

Eram copil când mă striga vecina Savu peste gard,
Să-mi dea clătite cu duceaţă cu urdă şi mărar, surpriză
Azi când ne întâlnim vecinii ne cântărim dintr-o privire
Şi cu un rânjit muşcător pe buze abia ne salutăm.

Erau frumoase acele vremuri de demult,
Aveau atâta libertate, pace, suflet şi descânt,
Mă bucur că deşi s-au dus demult,
Din drumul lor călător, le pot întoarce adesea în gând.

Eram copiii săraci pe-atunci,
De aceea inventam atâtea bucurii
Din orice nimic ce ne ieşea în cale,
Azi, copiii moderni râvnesc trecutul,
Căci i-au saturat ofertele,
Visele lor sunt pline numai de maşini, bani şi ţoale,
Dar lipsite de poveşti şi de dragoste.

By Mya. 

lunes, 19 de julio de 2010

România - Te iubesc !...

Ascultam o melodie puţin tristă...de Crăciun şi am simţit nevoia să scriu cât de mult iubesc România şi tot ce cuprinde ea.
Îmi e tare dor de cei dragi,de iubiţi mei părinţi,de surioarele mele...îmbrăţişarea mamei,sfatul tatălui,zâmbetul surioarei mici de numai opt anişori...
Pentru mine ei înseamnă paradisul...paradisul sufletului.
Ştiu că mă iubesc şi că mă aşteaptă oricând cu braţele larg deschise.
Să ne dea Dumnezeu putere sa suportăm distanţa...dorul.
Va iubesc!

jueves, 15 de julio de 2010

Madalina Manole..Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

"Multe sunt pe pamant,trec si mor,ca si frunzele-n zbor,insa oricate or fi ele...nu pot umbri cerul albastru."

"Muchas son sobre la tierra,pasan y mueren,como las alas volando,pero con mas que ellas son...no pueden nublar el cielo azul."

Madalina Manole...
S-a mai stins un inger,un suflet bun si curat,sunt multe lucruri pe care nu le intelg,la fel ca si ceilalti imi pun multe intrebari.De ce o femeie care parea atat de fericita,implinita asa cum spunea chiar ea si-a luat viata tocmai cand marele ei vis pentru care luptase ani in sir,acela de a fii mama tocmai se implinise?
Nu vrau sa judec nu am nici un drept....eu nu cred ca a fost sinucidere.
Dumnezeu sa o ierte!