Ascultam o melodie puţin tristă...de Crăciun şi am simţit nevoia să scriu cât de mult iubesc România şi tot ce cuprinde ea.
Îmi e tare dor de cei dragi,de iubiţi mei părinţi,de surioarele mele...îmbrăţişarea mamei,sfatul tatălui,zâmbetul surioarei mici de numai opt anişori...
Pentru mine ei înseamnă paradisul...paradisul sufletului.
Ştiu că mă iubesc şi că mă aşteaptă oricând cu braţele larg deschise.
Să ne dea Dumnezeu putere sa suportăm distanţa...dorul.
Va iubesc!
1 comentario:
yo no te quiero Rumania, en cambio conosco esta sensacion, cuando estrañas a alquien, a tu familia, a los tuyos...cuando estas lejos y quieres hablar con tu mama...es duro, pero tenemos a unos dominicanos maravillosos que lo compensa todo.verdad?
Publicar un comentario