Vremuri râvnite...

Eram copil, când limba mieilor înţelegeam

Şi îmi păreau cele mai scumpe păpuşi vii din lume,

Erau vacanţe lungi cu saci de amintiri de neuitat

Puşi la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăţie.

Era pe vemea copilăriei mele,

Atât de ieftină şi des găsită bucuria

Şi-mi amintesc cât de săraci eram,

Că o păpuşă din zdremţe de aveam,

Mă lăudam copilăros la toţi copiii.

Acum nepoţii noştri au de toate

Mă bate Dumnezeu să mint,

Dar tot mai des îi paşte nemulţumirea, plictiseala

Şi libertatea o înţeleg greşit.

Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,

Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,

Umblam desculţă, plouată şi dezbrăcată ca să mă călesc,

mă sfătuiau părinţii

Eram sănătoasă şi fericită alături de copiii din vecini

Cu care de când mă ştiu m-aveam ca cu fraţii.

Părinţii noştri erau prieteni buni

Şi se-ajutau la orice trebuşoară gratis,

Iar ale noastre mame, una pe alta se învăţau

Cum să gătească ieftin, sănătos, mâncăruri naturale,

Ca ciorba de salată păsărească.

Iar cerul ziua pe-atunci era mult mai albastru ca acum

Şi păsări mii brăzdau cu zborul lor văzduhul primitor,

Azi tot mai des aud doar croncănit de ciori,

Iar după fluturii ce m-alergau prin luncă, mă cuprinde dorul.

Eram copil când mă striga vecina Savu peste gard,

Să-mi dea clătite cu duceaţă cu urdă şi mărar, surpriză

Azi când ne întâlnim vecinii ne cântărim dintr-o privire

Şi cu un rânjit muşcător pe buze abia ne salutăm.

Erau frumoase acele vremuri de demult,

Aveau atâta libertate, pace, suflet şi descânt,

Mă bucur că deşi s-au dus demult,

Din drumul lor călător, le pot întoarce adesea în gând.

Eram copiii săraci pe-atunci,

De aceea inventam atâtea bucurii

Din orice nimic ce ne ieşea în cale,

Azi, copiii moderni râvnesc trecutul,

Căci i-au saturat ofertele,

Visele lor sunt pline numai de maşini, bani şi ţoale,

Dar lipsite de poveşti şi de dragoste.

By Mya.